ALICIA - din Portrete Vesele și Triste

             ALICIA

“Pentru ce ne pregătim, mami?” a întrebat fetița, cu ochii mari, mirați, văzând decorațiunile, mâncarea pe foc, lumânările arzând pe masă și ouăle proaspăt vopsite.

”Pentru Noaptea de Înviere.” i-a răspuns mama ei.

”Oooo, ce minunat! În noaptea asta îl vedem pe bunicu’!”

”Cum așa, de ce spui asta?”

”Păi... nu bunicu’ învie? Nu pentru el ne pregătim?”

”Nu scumpa mea, e învierea lui Isus, e Paștele.”

Pe chipul micuței se putea citi dezamăgire, mirare, confuzie.

”Și atunci, când îi vine rândul bunicului meu să învie?”

Toți și-ar fi dorit ca el să fie din nou printre ei - viu, glumeț, iubitor. Alicia doar exprimase ceea ce ei toți, adulții nu ar fi avut curaj să facă, ceea ce simțeau de fapt cu toții dar nu știau cum să exprime. Copilul ăsta le dădea lecții de iubire și de înțelepciune în fiecare zi. Toți au amuțit la cuvintele ei, le-au dat lacrimile și s-a așternut tăcerea.

„Mami, de ce plângi?”

”Nu, nu plâng, mi-a intrat puțin abur în ochi.”

Cei buni și dragi pleacă dintre noi doar pentru a ne învăța să iubim mai mult, să simțim mai puternic ce înseamnă dorul, ce e dragostea de oameni sau poate ca să ne pară rău dacă nu am iubit destul, dacă nu am petrecut suficient timp cu ei, dacă nu acordăm destulă atenție celor din jur. Să ne facă mai atenți, mai prezenți, mai conștienți în a prețui ce avem, ziua asta, soarele, oamenii, pe noi înșine.

Bunicul ei era un om tare bun. Deși nu a petrecut cu el decât primii doi ani din viața ei, copila și-l amintea foarte clar și povestea despre el cu niște detalii care îi lăsau cu gura căscată pe toți. Când un copil te învață lecții pe care nu ai reușit să ți le însușești, te faci mic și asculți, taci și înveți.

Avem poate mulți oameni pe care am dori să îi readucem la viață, să le spunem ce nu am apucat, să recuperăm timpul în care am fost prea egoiști pentru a ne face timp împreună cu ei, pentru ei. Din păcate asta nu e posibil, cel puțin nu acum, nu azi.

Și daca mor, ce!? De ce ne tot speriem de moarte? Să te sperii de moarte atunci când nu ai știut să te bucuri din plin de viață! Chiar așa! Nu te-ai bucurat până acum de viață? În regulă, te poți bucura din clipa asta! Problemă rezolvată! Orice se poate schimba, orice se poate rezolva atâta timp cât mai ai dimineți în care te trezești și vezi soarele. Orice!

Bunicul ei spunea des: ”Atunci când încerci, ai două variante – să reușești sau să nu reușești. În schimb când nu încerci deloc cu siguranță vei avea doar una!” La fel se aplică și în acțiunile pe care le faci zi de zi. Poți începe acum. Doar de tine depinde.

"...și celui ce bate i se va deschide...” 

”Veniți de luați lumină!”

___

Autor: Ioana Racolța